A avea sau nu tinerete fara batranete sau mai aesthetic : A fi sau a nu fi Dorian Grey ?
Multi oameni si-au pus intrebarea cum ar fi daca as fi tanar mereu sau cum ar fi daca as fi nemuritor ? Pe mine sincer nu ma intereseaza subiectul pentru ca nemuritor poti deveni oricand iar mereu tanar oricum in spatiul terestru sigur esti .
Daca punem problema din punctul de vedere al hidrocarburii din care suntem facuti, atunci atacam un subiect mai mult decat sensibil ..ha ! Adica multe suflete mult prea tinere ar vrea sa stea in hidrocarbura asta de cacat pentru ca le e frica de ceea ce urmeaza . Mie sincer imi e greu sa cred ca intr-un spatiu asa de mare si “nepopulat” , despre care se poate spune chiar ca are si niste universuri paralele si ca déjà-vu este defapt o legatura cu universurile trecute, exista o viata atat de scurta si fara de intelegere a ego-ului . ok sa dezvoltam : tu esti un individ din Specia Homo Sapiens, genul Mascul sau Femela , si rasa caucazian sau african sau mongoloid sau ……………… , si cum stai tu asa ca o entitate ce esti , te gandesti : “ba ce tare ar fi sa fiu nemuritor” .
Asta e una dintre cele mai mari dileme al ‘tehnocratilor” ! Cum sa facem omul sa traiasca vesnic ?????
EXEMPLU :
INDESTRUCTIBILITATEA SUFLETULUI
- UN DIALOG
Arthur Schopenhauer
THRASYMACHOS--PHILALETHES
Tyrasymachos. - Spune-mi intr-un cuvint acum, Ce voi mai fi dupa moarte? Si
cauta te rog sa fii cit se poate de clar si precis.
Philaletes. -Totul si nimic.
Thrasymachos. -M-am gindit eu! Iti dau si eu o problema si tu o rezolvi printr-o
contradictie. Asta este un truc foarte rasuflat.
Philalethes. - Da, dar tu ai ridicat o chestiune transcendenta si te astepti ca eu
sa-ti raspund intr-un limbaj creat doar pentru cunostinte imanente. Prin urmare,
nu este deloc de mirare ca de aici a decurs o contradictie.
Thrasymachos. -Ce vrei sa spui printr-o intrebare transcendenta si cunostinte
imanente? Bineinteles ca am mai auzit aceste expresii si inainte; nu sint noutati
pentru mine. Profesorul era indragostit nebuneste de utilizarea lor, dar asa, doar
ca predicatii ale Divinitatii si niciodata nu mi-a vorbit despre nimic altceva; ceea
ce era dealtfel cit se poate de potrivit si de corect. El argumenta astfel: daca
Divinitatea este plasata undeva in lumea insasi, ea nu poate fi decit imanenta;
daca este aflata undeva in afara lumii, ea este transcendenta. Nimic nu poate fi
mai clar si mai evident decit asta! Tu stii foarte bine unde te situezi. In timp ce
nonsensurile Kantiene, nu sint capabile sa duca nicaieri; ele sint azi destul de
invechite, nemaiputind fi aplicabile ideilor moderne. La ce bun am mai avut
atunci, o intreaga pleiada de oameni eminenti care au studiat in metropolele din
intreaga Germanie?
Philalethes. (deoparte) -Sarlatanii nemtesti, se intelege.
Thrasymachos. -Maretul Scleiermacher, de exemplu, si acel gigantic intelect,
Hegel; pe care, in aceste zile ale vremii noastre, noi le-am abandonat ca fiind
drept absurditati. As dori sa spun mai degraba ca pina acum ne situam mai
presus de toate acestea, astfel incit in zilele noastre, nu ne mai putem impaca
deloc cu ele. Care mai este folosul lor atunci? Ce mai inseamna azi toate
acestea?
Philalethes. -Cunostintele transcendente sint acele cunostinte ce trec dincolo de
granitele experientei posibile si incearca sa determine natura lucrului asa cum el
este in sine. Pe de alta parte, cunostintele imanente, sint acele cunostinte care
sint limitate in sine in intregime in aceste granite ale experientei posibile; astfel
incit, ele nu se pot aplica la nimic altceva decit la fenomenele existente. Pe cita
vreme tu reprezinti un individual, moartea va reprezenta acest sfirsit al omului
din tine. Dar individualitatea ta nu iti apartine in realitate tie si nici acelei fiinte
launtrice, ascunse; ci este doar o manifestare vizibila, exterioara, a ei. Nu este
_lucrul-in-sine_ ci doar o reprezentare a fenomenului ce se manifesta in
aceeasta forma a timpului; si de aceea ea prezinta un inceput si un sfirsit. Dar
fiinta ta reala se afla undeva dincolo de timp, este fara de inceput si fara de
sfirsit, nu cunoaste pina nici limitele oricarui individual dat. Este prezenta
pretutindeni si in fiecare individual; si niciun individual nu poate exista in afara ei.
Astfel ca atunci cind moartea soseste, pe de o parte, tu esti anihilat ca individual;
pe de cealalta parte, esti si continui sa fii in tot si in toate. Asta este ceea ce am
am avut in vedere, atunci cind am spus ca dupa moarte vei fi totul si nimic. Este
dificil in a gasi la intrebarea ta un raspuns mult mai precis si care sa fie in acelasi
timp si atit de concis. In acelasi timp, admit ca raspunsul este contradictoriu; dar
lucrurile sint atit de simple! Pentru ca, in vreme ce viata ta se desfasoara in timp,
acea parte nepieritoare din tine se afla in eternitate. Poti pune chestiunea astfel:
acea parte nepieritoare din tine este in ultima instanta plasata undeva in afara
timpului si tocmai de aceea este indestructibila; dar aici vei intilni o alta
contradictie! Si in acest fel vei putea vedea ce se intimpla atunci cind incerci sa
aduci transcendentalul in interiorul acestor limite proprii cunostintelor imanente.
Este intr-un anume fel o ducere pina la capat a violentei, printr-o utilizare gresita
a limitelor sale si pentru lucruri pe care n-a intentionat niciodata sa le serveasca.
Thrasymachos. -Asculta, nu dau doua doi bani pe imortalitatea ta, cu exceptia
cazului in care eu am sa ramin un individual.
Philalethes. -Bine, poate ca voi putea sa-ti dau satisfactie la acest punct.
Presupune ca pot garanta ca dupa moartea ta vei ramine un individual, dar
numai cu conditia si daca vei accepta mai intai, sa petreci trei luni de
inconstienta completa.
Thrasymachos. -Pina acum nu am nicio obiectie de facut.
Philalethes. -Dar reaminteste-ti, daca oamenii sint complet inconstienti, in
aceasta stare ei nu pot tine sub nicio forma socoteala timpului. Astfel incit, atunci
cind vei fi mort, iti va fi totuna daca au trecut cele trei luni, cit timp va trebui sa
stai inconstient, sau de au trecut zece mii de ani. Intr-unul din cazuri, ca si in
celalalt, este o simpla chestiune de ceea ce tu vei crede din ceea ce ti se va
spune atunci cind te vei trezi. De masura in care vei fi dispus a-ti fi indiferent
daca este vorba de trei luni, sau de zece mii de ani, ce trebuie sa fi trecut pina
cind ai sa-ti redobindesti individualitatea.
Thrasymachos. -Da, daca s-ar putea ajunge la asta, atunci cred ca ai putea
avea dreptate.
Philalethes. -Si daca printr-un noroc, dupa ce acesti zece mii de ani au trecut si
nimeni nu se va mai gandi sa te trezeasca, imi inchipui ca nu va fi o prea mare
nefericire pentru tine. Vei fi devenit atit de obisnuit cu aceasta stare a nonexistentei
dupa petrecerea unui timp atit de indelungat in sfera sa -- ce a urmat
dupa o asemenea viata, ce numara in sine doar citiva ani! In orice caz, poti fi
sigur ca vei fi perfect ignorant asupra intregii problematici a vietii. Mai mult, daca
vei sti ca aceasta putere misterioasa, care te tine in prezenta stare a vietii, n-a
incetat niciodata in toti acesti zece mii de ani sa dea nastere la alte fenomene
asemeni tie si sa le inzestreze cu viata, acest lucru ti-ar putea aduce linistea
deplina.
Thrasymachos. -Intr-adevar! Astfel incit te vei gindi ca poti actiona linistit pentru
a-mi rapi individualitatea, cu plasa tesuta din toate aceste cuvinte alese. Dar eu
ma aflu situat undeva deasupra acestei intregi smecherii. Si iti spun ca nu voi
inceta sa exist, cu exceptia cazului cind voi putea dobindi propria mea
individualitate. N-am nicio clipa cheful sa fiu inlaturat de aceasta "putere
misterioasa" si de ceea ce atit de frumos numesti "fenomene", care sint gata sami
poata lua locul! Nu pot exista fara aceasta individualitate a mea si nu sint
deloc gata sa renunt la ea.
Philalethes. -Presupun ca vrei sa spui ca individualitatea ta este un lucru atit de
incintator, atit de minunat, de perfect, aflat undeva dincolo de orice comparatie --
astfel incit, nu-ti poti imagina nimic mai bun. Ca nu esti inca pregatit sa-ti schimbi
starea ta actuala pentru una care, daca judec bine asupra la toate cite s-au
spus, este posibil sa fie superioara si mult mai usor de indurat?
Thrasymachos. -Nu poti intelege, ca individualitatea mea, orice ar putea fi ea,
este pina la urma, tocmai Eul meu? Pentru mine ea reprezinta cel mai important
lucru din lume.
_Pentru ca Dumnezeu este Dumnezeu si Eu sint Eu._.
_Eu_ vreau sa exist, _Eu _Eu_ _Eu_! Acesta este lucrul de capetenie. Nu-mi
pasa absolut deloc de o existenta ce trebuie ca mai intai sa fie dovedita ca este
a mea, inainte ca eu sa pot crede asta.
Philalethes. -Gindeste bine ceea ce faci! Atunci cind spui _Eu_, _Eu_, _Eu_
vreau sa exist, nu esti singur tu cel care spui asta. Pentru ca totul o spune,
absolut tot ce poseda cea mai slaba urma de constienta. Urmeaza deci, ca
aceasta dorinta este doar acea parte a ta, _care nu este individualul_ --- acea
parte care este comuna tuturor lucrurilor, fara nicio deosebire. Nu este strigatul
individualitatii, ci al existentei insasi; este acel element intrinsec, prezent in tot
ceea ce exista, ba mai mult, este cauza a tot ceea ce exista in vreun fel. Aceasta
dorinta ce nazuieste cu inflacarare catre -si este satisfacuta cu- nimic altceva
mai putin, decit existenta in general - si nu cu existenta unui individual definit. Nu
acesta este scopul sau! El pare doar a fi asa, pentru ca aceasta nazuinta --
aceasta _Vointa_ -- atinge starea de constiinta numai in individual si de aceea
ea arata ca si cum ar fi preocupata de nimic altceva decit de individual. Aici
salasluieste iluzia -- este adevarat, o iluzie ce stapineste in mod expres asupra
individualului; dar daca el reflecta asupra acestui lucru, poate rupe lanturile si se
poate elibera de sub ea. Eu sustin, ca individualul poseda setea violenta de
existenta doar intr-un mod indirect. Este doar expresia _vointei_de_a_trai_
aspirantul direct si real -- asemenea si identic in toate lucrurile. Atunci, din
moment ce existenta este o actiune libera, ba mai mult, simpla reflectie a vointei,
pe de alta parte, aici unde este existenta, ea trebuie sa fie nimic altceva decit
insasi vointa; si pentru moment, vointa va gasi satisfactia sa in existenta; mai
mult, pina si cel ce nu-si va gasi odihna niciodata si va avansa etern, chiar si
acela, poate gasi cindva anumite satisfactii. Vointa este indolenta fata de
individual; individualul nu ocupa sfera activitatii sale; desi, asa cum am spus,
tocmai asa ar parea sa fie cazul, deoarece individualul nu poseda o constiinta
directa a vointei, decit numai in sine. Efectul acestei constiinte directe a vointei,
este acela de a determina individualul sa se preocupe atent de pastrarea
propriei existente; si daca acest lucru nu ar fi tocmai asa, nu ar exista aici nicio
garantie pentru conservarea speciilor. Din toate acestea decurge destul de clar
ca individualitatea nu este o forma de perfectiune, ci mai degraba una de
ingradire; tot asa cum a te elibera de sub mantia ei nu inseamna a pierde, ci a
cistiga. Nu te mai necaji singur asupra acestei chestiuni. Odata ce ai recunoscut
ceea ce esti cu adevarat, ceea ce este in realitate existenta ta, si anume, vointa
universala de a trai, intreaga problematica iti va parea copilareasca, ba chiar dea
dreptul ridicola!
Thrasymachos. -Te copilaresti singur si te pui in situatia cea mai ridicola, la fel
ca toti filozofii, dealtfel! Si daca un om de virsta mea isi permite sa discute pret
de un sfert de ceas cu asemenea nebuni, este doar pentru amuzament si pentru
trecerea timpului. Am lucruri mult mai importante la care trebuie sa particip, asa
ca, La buna vedere!
Tr. -CasCarino
Intrebare : A fi sau a nu fi vanzator de suflet contra tinerete ??
