ISTMUL

Si-n noaptea care va sa treaca,

cu vise dulci si ingeri zambitori

eu stau si-astept pana in zori

lumina soarelui prin nori

sa se petreaca.

Nu voi pleca de langa tine

chiar de va fi un cataclism

si chiar de-as fi plin de cinism

forma-vom intre noi un istm

c-asa e bine

Nu ca ne-ar fi bun la ceva

n-afara de a ne sustine

dragostea care ne-o mentine

prin limba de pamant ce vine

in mana mea

Si nici ca se va cere-n veac

o alta intrebuintare

ca ce pe care chiar o are

sa NE mentina peste zare

omule drag

AZA

Si chiar de luna nu rasare
Pentru ca nori ii stau in cale
Eu voi veni mereu la tine
Sa ii fac loc sa te lumine
Cald si agale.

Si cand de vreme rea si rece
Caldura ei nu poate trece
Eu voi veni mereu la tine
La caldura pentru a te tine
Pan` noaptea trece.

Iar daca iar va rasari
Si peste nori se va zari
Eu si atunci voi fi cu tine
In brate pentru a te tine
A adormi.

S-acum ca noaptea a trecut
Si din bratele-mi tu te-ai rupt
Eu voi veni mereu la tine
Iar tu te vei uita la mine
Imi ve zimbi da parca sti
Ca va veni o noua zi
Cand in bratele-mi ai sa fi
Mai fericita ca oricand..........

Noi si-un Pamant !

Disambiguuitate

Toti si toate trec
Citind un titlu de post mi-a venit o idee . toate trec dar din toti si toate care trec cati sau cate lasa urme vesnic vii si cat nici macar nu zgarie “caroseria “ ?
Asta sigur ma intereseaza dar sincer sa fiu mult mai mult ma intereseaza : tu dupa ce treci, esti un BOOOOMMMM sau un cui in mana unui prost care scrie “fut” pe caroserie ?
Asta ar fi intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem : Oare ce urme las eu pe unde trec ??? Nu stiu si nu cred ca va exista un final la care sa trag linie si sa spun pe aici am trecut si astea sunt urmele de “plug” sau de “picior’ lasate de mine, dar asta nu inseamna ca nu trebiuie sa am grija la linia pe care o vor trage urmasii mei la finalul viabilitatii hidrocarburii din care sunt facut. Asa ca m-am hotarat acum ceva timp sa aduc inainte de linia finala pe cat de multe valori pozitive ale actiunilor intreprinse de mine ca macar sa reusesc sa tind catre +0,(0)1 cu un p<0.001.


∑ui unde U>0
i


Asta se mai poate numi in termeni conceptuali si echilibru quasi-perfect de unde => orice ai face si orice ai drege in viata , plecand de la premisa ca toate trec, rezultatele actiunilor tale fie ele pozitive sau negative au tendinta de a ajunge intr-un echilibru quasi-perfect.
Dupa cele demonstrate mai sus , m-am hotarat si mai tare sa aduc valori pozitive doar doar una va ramane neredusa si atunci in loc de zero-sum o sa fiu pe plus.

?!@#$%^)(*&^%$#@!

A avea sau nu tinerete fara batranete sau mai aesthetic : A fi sau a nu fi Dorian Grey ?

Multi oameni si-au pus intrebarea cum ar fi daca as fi tanar mereu sau cum ar fi daca as fi nemuritor ? Pe mine sincer nu ma intereseaza subiectul pentru ca nemuritor poti deveni oricand iar mereu tanar oricum in spatiul terestru sigur esti .
Daca punem problema din punctul de vedere al hidrocarburii din care suntem facuti, atunci atacam un subiect mai mult decat sensibil ..ha ! Adica multe suflete mult prea tinere ar vrea sa stea in hidrocarbura asta de cacat pentru ca le e frica de ceea ce urmeaza . Mie sincer imi e greu sa cred ca intr-un spatiu asa de mare si “nepopulat” , despre care se poate spune chiar ca are si niste universuri paralele si ca déjà-vu este defapt o legatura cu universurile trecute, exista o viata atat de scurta si fara de intelegere a ego-ului . ok sa dezvoltam : tu esti un individ din Specia Homo Sapiens, genul Mascul sau Femela , si rasa caucazian sau african sau mongoloid sau ……………… , si cum stai tu asa ca o entitate ce esti , te gandesti : “ba ce tare ar fi sa fiu nemuritor” .
Asta e una dintre cele mai mari dileme al ‘tehnocratilor” ! Cum sa facem omul sa traiasca vesnic ?????
EXEMPLU :

INDESTRUCTIBILITATEA SUFLETULUI
- UN DIALOG
Arthur Schopenhauer

THRASYMACHOS--PHILALETHES

Tyrasymachos. - Spune-mi intr-un cuvint acum, Ce voi mai fi dupa moarte? Si
cauta te rog sa fii cit se poate de clar si precis.

Philaletes. -Totul si nimic.

Thrasymachos. -M-am gindit eu! Iti dau si eu o problema si tu o rezolvi printr-o
contradictie. Asta este un truc foarte rasuflat.

Philalethes. - Da, dar tu ai ridicat o chestiune transcendenta si te astepti ca eu
sa-ti raspund intr-un limbaj creat doar pentru cunostinte imanente. Prin urmare,
nu este deloc de mirare ca de aici a decurs o contradictie.

Thrasymachos. -Ce vrei sa spui printr-o intrebare transcendenta si cunostinte
imanente? Bineinteles ca am mai auzit aceste expresii si inainte; nu sint noutati
pentru mine. Profesorul era indragostit nebuneste de utilizarea lor, dar asa, doar
ca predicatii ale Divinitatii si niciodata nu mi-a vorbit despre nimic altceva; ceea
ce era dealtfel cit se poate de potrivit si de corect. El argumenta astfel: daca
Divinitatea este plasata undeva in lumea insasi, ea nu poate fi decit imanenta;
daca este aflata undeva in afara lumii, ea este transcendenta. Nimic nu poate fi
mai clar si mai evident decit asta! Tu stii foarte bine unde te situezi. In timp ce
nonsensurile Kantiene, nu sint capabile sa duca nicaieri; ele sint azi destul de
invechite, nemaiputind fi aplicabile ideilor moderne. La ce bun am mai avut
atunci, o intreaga pleiada de oameni eminenti care au studiat in metropolele din
intreaga Germanie?

Philalethes. (deoparte) -Sarlatanii nemtesti, se intelege.

Thrasymachos. -Maretul Scleiermacher, de exemplu, si acel gigantic intelect,
Hegel; pe care, in aceste zile ale vremii noastre, noi le-am abandonat ca fiind
drept absurditati. As dori sa spun mai degraba ca pina acum ne situam mai
presus de toate acestea, astfel incit in zilele noastre, nu ne mai putem impaca
deloc cu ele. Care mai este folosul lor atunci? Ce mai inseamna azi toate
acestea?

Philalethes. -Cunostintele transcendente sint acele cunostinte ce trec dincolo de
granitele experientei posibile si incearca sa determine natura lucrului asa cum el
este in sine. Pe de alta parte, cunostintele imanente, sint acele cunostinte care
sint limitate in sine in intregime in aceste granite ale experientei posibile; astfel
incit, ele nu se pot aplica la nimic altceva decit la fenomenele existente. Pe cita
vreme tu reprezinti un individual, moartea va reprezenta acest sfirsit al omului
din tine. Dar individualitatea ta nu iti apartine in realitate tie si nici acelei fiinte
launtrice, ascunse; ci este doar o manifestare vizibila, exterioara, a ei. Nu este
_lucrul-in-sine_ ci doar o reprezentare a fenomenului ce se manifesta in
aceeasta forma a timpului; si de aceea ea prezinta un inceput si un sfirsit. Dar
fiinta ta reala se afla undeva dincolo de timp, este fara de inceput si fara de
sfirsit, nu cunoaste pina nici limitele oricarui individual dat. Este prezenta
pretutindeni si in fiecare individual; si niciun individual nu poate exista in afara ei.
Astfel ca atunci cind moartea soseste, pe de o parte, tu esti anihilat ca individual;
pe de cealalta parte, esti si continui sa fii in tot si in toate. Asta este ceea ce am
am avut in vedere, atunci cind am spus ca dupa moarte vei fi totul si nimic. Este
dificil in a gasi la intrebarea ta un raspuns mult mai precis si care sa fie in acelasi
timp si atit de concis. In acelasi timp, admit ca raspunsul este contradictoriu; dar
lucrurile sint atit de simple! Pentru ca, in vreme ce viata ta se desfasoara in timp,
acea parte nepieritoare din tine se afla in eternitate. Poti pune chestiunea astfel:
acea parte nepieritoare din tine este in ultima instanta plasata undeva in afara
timpului si tocmai de aceea este indestructibila; dar aici vei intilni o alta
contradictie! Si in acest fel vei putea vedea ce se intimpla atunci cind incerci sa
aduci transcendentalul in interiorul acestor limite proprii cunostintelor imanente.
Este intr-un anume fel o ducere pina la capat a violentei, printr-o utilizare gresita
a limitelor sale si pentru lucruri pe care n-a intentionat niciodata sa le serveasca.

Thrasymachos. -Asculta, nu dau doua doi bani pe imortalitatea ta, cu exceptia
cazului in care eu am sa ramin un individual.

Philalethes. -Bine, poate ca voi putea sa-ti dau satisfactie la acest punct.
Presupune ca pot garanta ca dupa moartea ta vei ramine un individual, dar
numai cu conditia si daca vei accepta mai intai, sa petreci trei luni de
inconstienta completa.

Thrasymachos. -Pina acum nu am nicio obiectie de facut.

Philalethes. -Dar reaminteste-ti, daca oamenii sint complet inconstienti, in
aceasta stare ei nu pot tine sub nicio forma socoteala timpului. Astfel incit, atunci
cind vei fi mort, iti va fi totuna daca au trecut cele trei luni, cit timp va trebui sa
stai inconstient, sau de au trecut zece mii de ani. Intr-unul din cazuri, ca si in
celalalt, este o simpla chestiune de ceea ce tu vei crede din ceea ce ti se va
spune atunci cind te vei trezi. De masura in care vei fi dispus a-ti fi indiferent
daca este vorba de trei luni, sau de zece mii de ani, ce trebuie sa fi trecut pina
cind ai sa-ti redobindesti individualitatea.

Thrasymachos. -Da, daca s-ar putea ajunge la asta, atunci cred ca ai putea
avea dreptate.

Philalethes. -Si daca printr-un noroc, dupa ce acesti zece mii de ani au trecut si
nimeni nu se va mai gandi sa te trezeasca, imi inchipui ca nu va fi o prea mare
nefericire pentru tine. Vei fi devenit atit de obisnuit cu aceasta stare a nonexistentei
dupa petrecerea unui timp atit de indelungat in sfera sa -- ce a urmat
dupa o asemenea viata, ce numara in sine doar citiva ani! In orice caz, poti fi
sigur ca vei fi perfect ignorant asupra intregii problematici a vietii. Mai mult, daca
vei sti ca aceasta putere misterioasa, care te tine in prezenta stare a vietii, n-a
incetat niciodata in toti acesti zece mii de ani sa dea nastere la alte fenomene
asemeni tie si sa le inzestreze cu viata, acest lucru ti-ar putea aduce linistea
deplina.

Thrasymachos. -Intr-adevar! Astfel incit te vei gindi ca poti actiona linistit pentru
a-mi rapi individualitatea, cu plasa tesuta din toate aceste cuvinte alese. Dar eu
ma aflu situat undeva deasupra acestei intregi smecherii. Si iti spun ca nu voi
inceta sa exist, cu exceptia cazului cind voi putea dobindi propria mea
individualitate. N-am nicio clipa cheful sa fiu inlaturat de aceasta "putere
misterioasa" si de ceea ce atit de frumos numesti "fenomene", care sint gata sami
poata lua locul! Nu pot exista fara aceasta individualitate a mea si nu sint
deloc gata sa renunt la ea.

Philalethes. -Presupun ca vrei sa spui ca individualitatea ta este un lucru atit de
incintator, atit de minunat, de perfect, aflat undeva dincolo de orice comparatie --
astfel incit, nu-ti poti imagina nimic mai bun. Ca nu esti inca pregatit sa-ti schimbi
starea ta actuala pentru una care, daca judec bine asupra la toate cite s-au
spus, este posibil sa fie superioara si mult mai usor de indurat?

Thrasymachos. -Nu poti intelege, ca individualitatea mea, orice ar putea fi ea,
este pina la urma, tocmai Eul meu? Pentru mine ea reprezinta cel mai important
lucru din lume.
_Pentru ca Dumnezeu este Dumnezeu si Eu sint Eu._.
_Eu_ vreau sa exist, _Eu _Eu_ _Eu_! Acesta este lucrul de capetenie. Nu-mi
pasa absolut deloc de o existenta ce trebuie ca mai intai sa fie dovedita ca este
a mea, inainte ca eu sa pot crede asta.
Philalethes. -Gindeste bine ceea ce faci! Atunci cind spui _Eu_, _Eu_, _Eu_
vreau sa exist, nu esti singur tu cel care spui asta. Pentru ca totul o spune,
absolut tot ce poseda cea mai slaba urma de constienta. Urmeaza deci, ca
aceasta dorinta este doar acea parte a ta, _care nu este individualul_ --- acea
parte care este comuna tuturor lucrurilor, fara nicio deosebire. Nu este strigatul
individualitatii, ci al existentei insasi; este acel element intrinsec, prezent in tot
ceea ce exista, ba mai mult, este cauza a tot ceea ce exista in vreun fel. Aceasta
dorinta ce nazuieste cu inflacarare catre -si este satisfacuta cu- nimic altceva
mai putin, decit existenta in general - si nu cu existenta unui individual definit. Nu
acesta este scopul sau! El pare doar a fi asa, pentru ca aceasta nazuinta --
aceasta _Vointa_ -- atinge starea de constiinta numai in individual si de aceea
ea arata ca si cum ar fi preocupata de nimic altceva decit de individual. Aici
salasluieste iluzia -- este adevarat, o iluzie ce stapineste in mod expres asupra
individualului; dar daca el reflecta asupra acestui lucru, poate rupe lanturile si se
poate elibera de sub ea. Eu sustin, ca individualul poseda setea violenta de
existenta doar intr-un mod indirect. Este doar expresia _vointei_de_a_trai_
aspirantul direct si real -- asemenea si identic in toate lucrurile. Atunci, din
moment ce existenta este o actiune libera, ba mai mult, simpla reflectie a vointei,
pe de alta parte, aici unde este existenta, ea trebuie sa fie nimic altceva decit
insasi vointa; si pentru moment, vointa va gasi satisfactia sa in existenta; mai
mult, pina si cel ce nu-si va gasi odihna niciodata si va avansa etern, chiar si
acela, poate gasi cindva anumite satisfactii. Vointa este indolenta fata de
individual; individualul nu ocupa sfera activitatii sale; desi, asa cum am spus,
tocmai asa ar parea sa fie cazul, deoarece individualul nu poseda o constiinta
directa a vointei, decit numai in sine. Efectul acestei constiinte directe a vointei,
este acela de a determina individualul sa se preocupe atent de pastrarea
propriei existente; si daca acest lucru nu ar fi tocmai asa, nu ar exista aici nicio
garantie pentru conservarea speciilor. Din toate acestea decurge destul de clar
ca individualitatea nu este o forma de perfectiune, ci mai degraba una de
ingradire; tot asa cum a te elibera de sub mantia ei nu inseamna a pierde, ci a
cistiga. Nu te mai necaji singur asupra acestei chestiuni. Odata ce ai recunoscut
ceea ce esti cu adevarat, ceea ce este in realitate existenta ta, si anume, vointa
universala de a trai, intreaga problematica iti va parea copilareasca, ba chiar dea
dreptul ridicola!

Thrasymachos. -Te copilaresti singur si te pui in situatia cea mai ridicola, la fel
ca toti filozofii, dealtfel! Si daca un om de virsta mea isi permite sa discute pret
de un sfert de ceas cu asemenea nebuni, este doar pentru amuzament si pentru
trecerea timpului. Am lucruri mult mai importante la care trebuie sa particip, asa
ca, La buna vedere!

Tr. -CasCarino

Intrebare : A fi sau a nu fi vanzator de suflet contra tinerete ??

Sailing on the happiness

http://www.youtube.com/watch?v=dLtFmJDF7H8&feature=related

Fericirea.............

Fericirea este un lucru pe care foarte putini oameni il ating. Sigmund Freud spunea ca “Omul fericit este acela care stapaneste si munca, si dragostea.” tot el concluzionand mai tarziu ca “Fericirea nu se afla in fericire, ci in drumul catre ea.” Ok . nu am cum sa fiu sau nu de acord cu el.

De ce ?

Pentru ca fericirea este un sentiment pe care unii il cunosc dar foarte putini sunt dispusi sa lupte pentru el, unii il propavaduiesc dar foarte putini stiu despre ce vorbesc. Din punctul meu de vedere, daca ai norocul sa fii fericit, merita sa lupti pana la ultima scanteie de putere pentru a o pastra.
Daca cineva m-ar intreba : esti fericit? as raspunde fara sa ma gandesc , ca Da ; iar daca m-ar intreba daca sunt dispus sa lupt pentru fericirea mea, mi-ar trebui cam 2 zile pentru a explica cu cate “arme” si strategii pot ! O sa ma intrebati de ce as lupta si de ce as creea strategii , si de ce …………………..?

Pai daca puneti asemenea intrebari, in primul rand nu o meritati !

Anatol France spunea ca “De cele mai multe ori ceea ce numim noi fericire e ceea ce nu cunoastem” . Eu cred nu ca nu cunoastem fericirea ci ca nu stim sa o intretinem !

Oameni buni, deschideti ochii si nu mai mergeti pe strada cu capul in pamant! Priviti in jurul vostru si va veti da seama ca in momentele cele mai tragice ale existentei voastre a aparut o raza de lumina care v-a facut sa va simtiti fericiti. Nu fericiti ca ati scapat de cine stie ce sau cine stie cine, ci fericiti punct. Daca ti-a fost dat sa fii fericit, atunci lupta !
A fi fericit nu inseamna “A avea” ci inseamna “A fi” ; a fi fericit nu inseamna a face ceea ce iti place ci inseamna a-ti placea ceea ce trebuie sa faci ; a fi fericit nu inseamna a cutreiera lumea pentru a o gasi ci inseamna a lupta pentru ea cand o ai.

“Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea este aici aproape” Horatiu

Fara titlu

Exista momente in viata cand dragostea si umbrele trecutului, viata si intunericul ascuns al sufletelor noastre, se intalnesc intr-un mod inexplicabil. Nu stiu daca asta e soarta sau fatalitate, daca e de bine sau de rau cum spune Romanu`, dar, oricum este creeatoarea unei stari de neliniste. De ce? Asta cei care au trait sentimentul nu se mai intreaba iar restu` nu au nevoie a o face pentru ca oricum nu pricep ceea ce am de gand sa spun.
Ok. Ca sa devin mai putin criptic, sau sa fiu mai mult uman, o sa incerc sa explic ceea ce m-a facut sa scriu randurile astea: Involutia speciei umane fortate de natura sociala imbecila si imbecilizanta in care traim .!!!>!>!>!
Daca acum cativa ani, la o anumita situatie, oamenii reactionau intr-un fel, cu onoare, cu “coloana vertebrala”, cu curajul de a accepta conditia sau de a lupta “Fair Play” pt o cauza, astazi te intalnesti cu tot felul de Wanna Be a Big Man care, raportati la sistemul lor perceptiv valoric sunt niste “adevarati”, cand ei in realitatea contemporana, in care noi reprezentam o baza generationala, sunt incapabili de a reactiona acatarii . Bai frate ( ca sa ma integrez in “linqua populi” ) daca simti ca iubesti, pai fa-o cum trebuie, nu ca bou` cum esti tu obisnuit. Hai sa iti dau un hint : ba frate nu ti se cuvine!!! Nimic din ceea ce ai nu ti se cuvine! Tot ce ai reusit sa “agonisesti” pana acum: masina ( indiferent de marca ), casa ( indiferent de suprafata ) , haine ( indiferent de firma ), s.a.m.d. ( cineva va fi fericit de folosirea corecta ) NU TI SE CUVIN !!!!!Bai frate cu atat mai mult dragostea. Adica cum stateai tu ca un bou imbracat in blugii tai da firma, fumand tigarea ta da firma si cu curu pa capota ta da firma si aia, a aparut una pe care ti-ai jurat s-o agati sa ii amesteci gandurile si sa o faci sa te iubeasca, ca ce masculinitatea ta frustrata : TI SE CUVINE .
NU tati, nu e chiar asa! O sa iti spun de ce : daca ai sa citesti [ carti ( nu alea de la telefonu` mobil sau de la masina da spalat )], ai sa afli ca in istorie exista multi oameni care au murit pentru ca au iubit si si-au tratat dragostea ca pe ceva pentru care trebuie sa lupti nu ca pe ceva ce era normal ca sa li se intample . Au existat oameni care, avind curajul de a isi asuma acest complex de sentimente, au fost chiar jupuiti de vii (Mahavira pentru Navamalika). Acum nu te apuca sa te autoflagelezi ca nici asta nu e o solutie J .
Ai doua sanse :
1. Inveti ( din carti ) cum ar trebui sa functionezi “normal” si te conformezi incercand sa nu te transformi in ………………. Rasul lumii

SAU


2. O sa te trezesti inconjurat numai de genul de oameni care ti se cuvin si vei fi de rasu’ lumii .

Cu riscul de a deveni pareriscian o sa concluzionez : “Parerea Mea”

Singuratatea omului

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, Khayyām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.

Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?

Când zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai -
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.

Nu ştie nimeni taina ascunsă sus sau jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărână.
Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.-
Dar timpul, fără milă – şi roza desfrunzeşte…

Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi – apoi. De ce?
Şi-acumDe ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.

Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Allah otrava.


Omar Khayam

Imi doresc...................

Am vrut sa-mi insusesc tacerea si poate de aceea vorbesc mult. Am vrut sa iau in mana luna si poate tocmai de aceea stau pe Pamant. Intr-o zi mi-am dorit sa am marea si poate tocmai de aceea respir aer si vant.
Cand am vrut tacerea, am primit cuvantul cu care sa pot sa o cer, si cand am vrut luna mi-a fost dat pamantul pe care sa stau cand o contemplu. Cand mi-am dorit marea , am primit aerul pe care sa il pot respira cand corabia mea este impinsa de vant catre cele mai mari mistere.
Ieri mi-am dorit lumea si mai mult ca sigur de aceea mi-a fost dat sa te am pe tine, pentru a imi arata cat de mult poate insemna un OM in raport cu lumea .
Astazi ca te am imi doresc sa ma am si tocmai de aceea am ochii tai in care sa ma vad, mainile tale in care sa ma simt, pieptul tau in care sa imi bata inima, buzunarul tau de la piept care sa imi tina de cald, iubirea ta care sa imi arate ca te iubesc.

Acum imi doresc sa iti doresti sa te ai cat timp ma ai pe mine.

Fericirea existaaaaa !!!!

Are piele cu miros de sare ,

Ochi cu miros de mare,

Par cu miros de soare

Respiratie cu miros de luna,

Mers usor cu pas de zana,

Tine dragostea-ntr-o mana.

Autoregasire........

Am incercat sa ma gasesc
in mii de feluri diferite,
Dar am ajuns sa obosesc
in moduri cat mai felurite.
Si deznadejdea ce-o aveam
nu doar in trup, ci si in minte,
Mi-a luat inima dupa jar
si a facut-o prea cuminte.
Dar a venit o zi cu har
cand tu ai aparut fierbinte
Si eu am tresarit spontan
si trup, si inima si minte.
Din clipa aia, pe cadran,
la ceasu` care nu ma minte,
Vad timpul ce se misca lent
si nu se duce in cuvinte.
Asa ca am ajuns acum
in moduri cat mai felurite,
Nu doar o viata plina-n trup
ci si in inima , si-n minte.
Acum ca ceasul in cadran
arata mai cu luare-aminte
Cum eu am renascut spontan,
si tu mi-ai readus aminte
Ca nu traim doar simultan
ci trup,inima si cuvinte,
Am sa raman mereu asa
doar pentru tine si a mea
inima ce se reaprinde.

In loc de cugetarea mea.........

Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.

Gabriel José García Márquez

Abisul

Ating abisul cu un deget . ce simt ?
Nimic, si totusi toate simturile mele se misca de parca universul a prins a se misca in tandem cu transimiterea senzatiei de la ochi , nas, ureche, piele catre suflet . Sufletul e materie acum si asta numai pentru ca am atins abisul cu un deget. Infinitul a facut ca totul meu sa devina acelasi lucru cu totul sufletului meu .
Am atins abisul cu un deget si ………………………. sufletul a simtit ca si cum ar fi fost sortit sa simta .
M-am intors dupa ce am atins abisul cu un deget si simt la fel ca inainte sa il ating. Imi e cu putinta oare sa invat sufletul sa simta iar ? Ma intorc si ma arunc in abis .
Daca tu abis nu ai fi existat, oare sufletul meu ar fi dansat cu perfectiunea universului, sau poate ar fi citit misterele lui ?

Ma uit in mine si aflu ca abisul esti tu.

Mistere vii

Se spune ca in lume mistere sunt duium.
Eu n-am aflat niciunul care sa nu ma-mbete!
Ei spun ca aste toate ascunse-au fost acum,
Si nu le poti gasi cu zeci sau sute cete.

Mai spun ca dintre ele putine au gasit .
Si-acuma toti se lauda ca le-au aflat , ca sunt,
Dar nimeni nu incearca sa vada ce-i zidit
Si nimeni nu se-ntreaba cum le-au scos din pamant .

Mai ieri spuneau ca ….. vremea le-a saracit putin.
Mai azi ca sunt pastrate chiar bine daca vrei.
Chiar nimeni nu mai crede intr-un pahar cu vin,
Mistere ce ard vii in mreje de femei ?

Cu ochii cat de mari si sinceri si minciuna,
Misterele-s o mie si chiar iubiri de vrei .
Dar nici-o piramida vazuta-n clar de luna
Nu are geometria de buze de femei !

Nici macar Pantheonul sau Colloseum poate
Nu ar fi existat de ele n-ar fi vrut.
Ca cineva vrodata sa-n-cerce sa socoate
Au fost, vor fi si totusi ce bine e cand .. sunt

In val de vin din care zeii au impartit
Si bucuria trista si soarele ce-apare,
Ai sa gasesti mistere ce nimeni n-a gasit
In ochii mari de fata si buzele amare.

Acum, ca ai sa afli misterele lumesti
Nu te opri, din toate invata ce rasare !
Ori bob de cabernet din viile ceresti ,
Ori din ai tai doi ochi boboc mandru de floare.

Stejarul

Eram in parc sub un stejar batran, dar inca falnic, citeam linistit o carte (buna de altfel). Soarele dogorea a Iulie, apa stralucea plina de viata iar florile si copacii miroseau a Mai . Ziua era spre sfarsite . Tocmai terminasem cartea si asezandu-mi in minte ultimile imagini contemplam pierdut dar inca prezent , stejarul . Nu stiu ce m-a apucat ( asta in cazul in care m-a apucat ceva ) dar mi s-a parut ca stejarul falnic incearca sub ochii mei sa infrunzeasca, sa isi arate falnicia si …………………. am zis ca sunt sub influenta cartii sau… nu stiu dar am plecat acasa . Tot drumul nu m-am gandit decat la ce vroia stejarul sa imi spuna .
Noaptea a trecut ( departe de a fi sfesnic ) si dis de dimineata am plecat cu gandul la stejarul ce vroia sa infrunzeasca iar. M-am dus direct in parc si l-am privit o zi intreaga. Se legana fericit, indesea umbra deasupra mea, dar eu tot nu pricepeam ce vrea sa spuna .
Au trecut zile multe si nopti la fel. Aproape ca uitasem de ce revin mereu sub acelasi copac si il contemplu, pana intr-o zi cand am auzit pe cineva spunand:
“- Ce stejar frumos ! Pare a fi foarte batran. Oare nu ii e dor de cel ce ia dat “viata” , de cel ce l-a plantat? “
Atunci mi-am dat seama! Stejarului ii era dor de cel sau cea sub ochii caruia a crescut. Ii era dor de privirea care il face sa infloreasca . Sa nu uitam sa privim copacii cu caldura si lumina necesara lor pentru a infrunzi si a ne da liniste si umbra .

Ca un fel de concluzie :

Si n-ar fi plans stejarul sub cerul ce-l apasa,
Nici n-ar simti durerea din rea singuratate ,
De n-ar fi fost privirea menita sa-l imbrace
In straie vrunze verzi , corane prea bogate .

Dar ei s-au dus , si acuma oare cine-o sa vina
Sa ii mai aminteasca de zestrea ce-a primit?
Si chiar de-ar veni altii sa-ncerce sa re-nvie,
Nu ar putea sa-mbrace cranga la nesfarsit .

Dar ce-a uitat stejarul, este ca frunza verde
Odata ce apare ea e sortita mortii.
Dar anul ce urmeaza, o alta frunza-apare,
Si ea se naste pura si plina de emotii.

Tot astfel, azi, stejarul care mai ieri plangea
Nefericit ca cei ce l-au plantat s-au dus,
Si-a amintit privind la frunza ce-nverzea
Ca au avut copii si cei ce l-au “nascut”
Care il vad in zestrea ce stinsa o credea.

Cui ?

Am proiectat imagini de vis facut din scrum
Si am patruns prin ochii ce nu voiau sa vada
Cum soarele rasare din ceata ca un fum
Si luna cum rasare usor si lin din apa.

Am cultivat ideea ca tot ce-i de vazut
Se va vedea aievea in corpul ce tresare
Cand ochiul il atinge, il mangaie suav.
Atunci el va putea sa se reflecte-n mare.

Oricine va vedea privirea sa in zare
Va intelege poate cum a-nceput sa vada,
In orice lucru trist un gram de alinare
Si-n orice lucru rau un gram de bunatate

Si-n judecata-i blanda, ideea-nfiripata
De prea vazute lucruri in orizont si-n mare
Rasare ca un om frumos nascut in apa
Simtirea cea perena in viata trecatoare .

Maxime

Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu! (Socrate)

Buddha spunea ca " o coarda intinsa se rupe iar una slaba nu vibreaza cum trebuie". Acestea fiind spuse decide : risti sa te rupi sau risti sa putrezesti ???

Nimic de spus

Sunt un car de nervi !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Nu am chef de nimic asa ca postez maine si il sterg pe asta .

Cumpar timp ???

- Vand timp , spunea un baran intr-o zi in piata .
- Ce vinzi ? Timp ?
- Da dar de ce, vrei sa cumperi ?
- Pai nu stiu vreau ?
- Asta depinde de ce ai facut in viata si ce mai consideri ca ai de facut !
- Ce am facut ……. Ce am facut ………… pai …….am cam facut ! Am facut o casa , am facut un copil, am plantat un copac ……. Deci am cam facut . Ce zici imi trebuie timp ?
Baranul a zambit in coltul gurii, ochiii s-au umplut de lacrimi ( de tristete ), respiratia ii devenise tot mai grea si a raspuns : - Daca chiar asa stau lucrurile, nu am de vanzare atatia ani cati iti trebuie tie ! Tie iti ajung anii pe care ii am eu de vanzare numai ca sa iti dai seama cate lucruri ar tebui sa faci cu cei pe care ii ai . Nu poti sa spui ca ai facut ceva in viata daca privesti lucrurile asa de superficial !
- Spui ca ai facut o casa ? De ce nu spui nimic de dragostea cu care ai facut-o sau de sudoarea cursa de pe fruntea ta ( ca doar cu sudoarea mamei tale te-ai nascut ) si mai ales se sangele curs din palmele tale obosite de atata munca dar fericite ca exista si iau parte la bucuria ta? E pacat pentru ca ai fost acolo !
- Spui ca ai facut un copil ? De ce nu spui de cata dragoste a fost nevoie si de cata pasiune ca sa il “faci” . Sau de ce nu spui cu cata durere dulce a fost adus pe lume imbracat in lacrimi de bucurie si sudoare si de ce nu spui cu cata grija ai dormit noaptea ca nu cumva sa ii fie frig sau foame sau sete sau ……… de ce nu spui ? E pacat pentru ca ai fost acolo !
- Spui ca ai plantat un copac ? Si despre grija cu care ai sapat pamantul pentru a nu lasa cicatrici, blandetea cu care ai plantat lastarul si veselia cu care l-ai udat de ce nu spui nimic ? Si atunci tot acolo ai fost !
- De ce nu spui nimic despre caldura casei tale in care copilul te inconjoara cu dragoste? Dar despre mirosul florilor de primavara, umbra verii si culorile toamnei pe care ti le da copacul ?

M-a pus pe ganduri batranul. Am inchis ochii , am intors capul si am dat sa plec .

- 10 lei …….mi-a spus
- De ce ?
- Nu am putut si nimeni nu va putea sa iti vanda din timpul lui dar ti-am redat o mica parte din timpul pierdut de tine !

Concluzie? : si daca as putea sa cumpar, ce as face cu timpul tau ?

Goethe

"Dacă ar fi trebuit să studiem toate legile, nu ne-ar rămâne timp pentru a le încălca."

Fiecare pricepe prin legi si a incalca exact ce vrea!

:)) persuasiv nu ?

Poezie matematica

Apune ziua , pamanul adoarme
Plec incet pasind bland
Dinspre elementara mea lume
Ma mut pe pamant

Zeul in curand
Dinspre lumea elementara
Va cauta iarba
Crescuta din lut

Din sangele,
Vin zamislit
Lumea elementara
A rasarit

Viata
Devine
Elementara
Sfarsit

La Multi Ani --- in timp

Biografie Omar Khayam

- conform unor date recente, s-a nascut la 18 Mai 1048, in orasul Neishabur, din privincia Khorasan, aflata in nordul Iranului- numele sau adevarat era Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam- Khayyami = pseudonym pentru “fabricant de corturi” – pe care poetul il adopta in amintirea tatalui sau care avea aceasta indeletnicire- Isi face studiile in celebrul medreseh, colegiul din orasul sau natal.

- A fost directorul observatorului din Marv si a prezidat grupul celor opt astronomi care, in anul 1074, a efectuat reforma calendarului musulman, calendar care este mai exact decat cel Gregorian, intreprins cinci secole mai tarziu

- Moare in jurul anului 1131- Medic si astronom official al curtii regale, Omar Khayyam a fost cunoscut de-a lungul Evului Mediu pentru studiile sale in domeniile matematicii si fizicii.- Din 14 tratate ce i-au fost atribuite, lucrarea cea mai importanta este un tratat de algebra. Al-Djabra-val Mogha-bela, trades in limbile europene inca din secolul trecut.

- O alta lucrare care s-a pastrat este un tratat asupra unor dificultati ale definitiilor lui Euclid.- Celelalte scrieri din domeniul stiintelor sau filozofie s-au pierdut.

- In afara de Robayate, s-a mai pastrat o opera beletristica foarte pretuita in Iran, Nawruz-Nameth (Cartea Anului Nou), consacrat traditiilor la sarbatorirea Anului Nou la musulmani.

- A fost unul din marii umanisti ai vremii, cu vaste cunostinte in domeniul matematicii, fizicii, astronomiei, avand insa si largi cunostinte de filozofie mai ales din gandirea Greciei antice- Robayatul (sau rubayat) este denumirea catrenului persan. Cuvantul este de origine araba si inseamna “patru”. Robayatul are o forma deosebita, in sensul ca versurile 1,2 si 4 rimeaza intre ele, iar versul 3 ramane alb, acesta avand rolul de a exprima idea esentiala a catrenului. Robayatul a avut la inceputul sec IX d.H. o nuanta erotica, mai apoi mistica, pentru a deveni filozofica in lirica lui Omar Khayyam

Cati ani din cati ai ?

Stii cati ani ai facut ceva din cati ai ?? Oare fiecare an a fost umplut la vremea lui suficent cu bune si rele, cu zambete si lacrimi, cu a avea si a-ti dori sau si mai bine cu a iubi si a pierde ?
Nici un an din viata ta nu seamana cu celalalt asa ca te intrb iar : din cati ani ti-au fost dati cati sunt ai tai ?
Astazi de dimineata cineva mi-a spus: “ - Numara-ti linistit anii ca ii meriti ! “ . Cum adica sa imi numar anii de parca eu nu stiu cati ani am ? M-a pus pe ganduri si am inceput cu primul an, m-am nascut si mi-au dat dintii si una peste alta a fost al meu. Urmatorii ani ( ai copilariei ) am invatat sa merg, sa vorbesc, sa mananc singur, sa ma joc ( nu fotbal ), sa ma imbrac, sa ………. in sfarsit copilaria mea . Am inceput scoala……….liceul……….facultetea………...si toate cele aferentei varstei :)) tot ale mele . Mi-am intemeiat o familie tot a mea, cu casa mea , nevasta mea, prietenii mei etc. Acum aproximativ 1 an 10 luni fara 4 zile am aflat de ce toti acesti ani i-am avut : pentru a putea da startul fiecarui an din viata lui ! Am numarat pana la 29 ani si aprox 2 luni . De atunci numara el .
Astfel am realizat ca daca nu facem din fiecare an un plin de bune si rele, de frumos si de urat, de ras si plans , nu putem da startul celuilalt an al nostru si al copiilor nostri . Fie ca toti anii sa fie ai tai si ai copiilor tai pentru ca statul pe bara nu e o cauza nobila ci un risc enorm.

“Somnul ratiunii naste monstrii” Francisco Goya

Nemuritor

As vrea sa fiu nemuritor dar sa traiesc 80 de ani. Da! Nu vrea sa fiu nici un batran-tanar si nici un tanar-batran. Si daca as fi care ar fi scopul ?... sa imi vad toti oamenii dragi disparand pe rand si apoi atasandu-ma de altii as pierde si mai mult, pana cand nu as mai putea iubi, as vedea toate lucrurile schimbandu-se, locurile pline de amintiri disparute si altele aparute ?

Da, vreau sa fiu nemuritor dar sa traiesc 80 de ani . Vreau ca in viata sa fac lucruri prin care sa devin nemuritor. Nemuritor prin fapte, prin copil, prin prieteni, prin mine cel care sunt, am fost si voi fi .

Si oare voi fi eu nemuritor ???Asta vor decide .......................sau daca tot eu voi decide ...... ?

Nemurirea nu e la indemana sortii ci "o concesie de eternitate pe care moartea o face vietii"

E. Cioran

Remeber sec XI

"Ramai sa mai ciocnim o cupa

La hanul vechi de pe coclauri

Caci pentru vin si pentru tine

Mai am in sin trei pumni de aur.

Ramai sa-nmormintam tristetea

Si setea fara de-alinare

Cu vinul negru de la hanul

Din valea umbrelor fugare.

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul

Din care bei infrigurata

E faurit din taina sfinta

Din taina unui trup de fata.

L-a faurit cindva olarul

Cel inspirat de duhul rau

Din taina unui trup de fata

Frumos si cald ca trupul tau.

Inmiresmeaza-te, frumoaso,

Ca pe-un altar de mirodenii

Cit zarea-i plina de albastru

Si lumea plina-i de vedenii

Si-atit cit drumurile vietii

Mai au pe margini bucurii

Ca miine in zadar vei bate

La porti de suflete pustii.

Iubeste-ma acum caci anii

Nebanuiti vor pune friu,

Iar clipele iubirii noastre

Se scurg ca undele pe riu.

Ca miine-om putrezi-n morminte

Uitati, nepomeniti de nimeni,

Ca miine vor veni olarii

Sa fure lut din tintirime.

Iar trupul tau care mi-e astazi

Cel mai iubit dintre limanuri

Va fi un biet ulcior din care

Vor bea drumetii pe la hanuri."

Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam

alias

Omar Khayam

Cui iubesc,

Fantezia

"Fantezia este darul de a vedea concret universul, deci palpabil si nemijlocit. "

G. Calinescu

Conscientia

Cinta, zeita stupoarea ce ma aprinse ;
rafturi intregi dadui jos si le pusei pe masa
– turn al lui Babel de vorbe si fapte
Turbate cuvinte si ape limbezi in cascade .

Canta, zeita tristetea ce ma roade
De atatea suplicii in lume-s satul
- turn al lui Babel de vorbe si fapte
Acum e momentul sa urlii “DESTUL” !

Striga, zeita cu glasul ce poate
Sa dea libertatea ignorantului nul
-din turn al lui Babel de vorbe si fapte
Tu poti rechema si pe cea de departe

Pe cea de departe, zeita tu sti
Deci strig-o pe nume si atunci va veni
-turn al lui Babel de vorbe si fapte
Atat este tot ce putem oferi !

Cine nu are o doză de gîndire utopică, nu gîndeşte deloc. (G. Călinescu)

Suntem "dati" sa dam

Vi s-a intamplat sa va ganditi vreodata ca nu ati fost zamisliti sa vi se cuvina ?

Nu!
Dar ca soarta voastra este sa daruiti dezinteresati tot ce puteti pentru ca voi nu ati exista fara ca cineva sa va fi daruit ?

Poate !
V-ati gandit vreodata ca pana la urma cea mai mare problema nu este incalzirea globala ci ignoranta caracteristica noua ca doar prin ignoranta am asuns acolo !
Si totusi cati v-ati gandit ca suntem dati sa dam ? Suntem dati sa dam fara neaparat a cere inapoi, sa ajutam pentru ca putem si nu pentru a ne bate cu pumnii in piept , sa iubim ca ne place nu pentru a fi iubiti !
Hai sa facem un exercitiu ! Nu mai puneti pret pe proverbul “ facerea de bine e …….. incest” si incercati sa ramaneti sensibili la schimbari pentru a le putea percepe .

Mal de muchos, consuelo de tontos. (Răul tuturor, alinarea proştilor) (Dicton spaniol)

Noapte buna ! Dupa o seara nebuna de fotbal am ajuns frant ! Dar fericit !

Somn usor vise placute puricii sa te sarute !

Muza curata

Intr-o zi am intalnit un pictor care m-a intrebat : - Ati vazut cumva o muza ?
-Nu, i-am raspuns. De ce nu o mai gasiti ?
-Ba da, dar a plecat dupa acuarele si s-a intors cu un card de memorie de 4 Gb. Eu initial nu am inteles ce s-a intamplat cu ea, am crezut ca e o gluma dar ea nu glumea . Mi-a spus ca a intalnit un fotograf digital si ca s-a saturat de atatia ani sa fie murdarita de acuarele, uleiuri si imbaxita de mirosuri de traboules si beciuri , imbibata in vinuri vechi, inconjurata de domnite nud, una mai frivola ca alta !
Si a plecat ! Incotro s-a dus nu va pot spune dar sper ca nu intr-un magazin de digitale !
Intr-o zi am intalnit o muza care m-a intrebat : - Ati vazut cumva un pictor ?
Am zambit si am intrabat-o : - De ce ? L-ati pierdut ?
-Da, spuse ea palida si stinsa, nu am crezut ca trupul imi este dat de nudurile femeilor frivole, parfum imi este vinul stors din stugurii crescuti in Côtes du Rhône , iar singura inima este cea ce in el bate !!!! Dar va rog nu mai chinuiti cu atatea intrebari si spuneti-mi unde e !!
-Nu stiu incotro a apucat dar sper sa il gasesti .
Ani mai tarziu am vazut un tablou fad al carui pictor trist, cand m-a vazut mi-a spus: - Am regasit-o dar prea tarziu. Nu mai era murdara de acoarele si uleiuri.

Studiu de caz

Daca ai ajunge la Poarta Raiului si ar trebui sa scrii ceva ca sa fii primit , -a ................ ce ai scrie ???

Ai reusi sa scrii ceva sau ........................... ?

Astept comentariile :)

Pareristica = Sindrom atitudinal de importanta manifestat prin dorinta impetuoasa de a-si da cu parerea .
De cate ori s-a intamplat sa gasiti o persoana care e de parere ca ……….. ? Indiferent ca acel ceva este nu mereu dar se poate intampla sa fie un ceva demonstrate stiintific, persoana in cauza ( am sa o numesc in continuare Parerisciana ) este de parere ca. Problema ,sincer sa fiu, nu este ca Parerisciana isi exprima mai mult sau mai putin public consideratiile cu privire la ………., dar le mai si sustine cu vehementa . Si sa o ti sus si tare ca ai tu o parere si sa tragi concluzii nefondate si nesustinute e déjà prea mult !!!!
Parerisciano sau Pareriscianule ca despre si pentru tine vb. ! Te rog eu frumos tine-ti parerile pentru tine si incearca sa ne scutesti de supliciul de a-ti impartasii cu noi crezurile imbecile si mojiciile inculte !!@!!
Nu spune nimeni sa nu ai o parere, dar de la a o avea pana la a o exprima este o distanta enorma! Exprima-te cum trebuie, fara agrsivitate verbala, argouri inutile, cat de corect gramatical iti este dat sa reusesti, fara falsa pudoare si pote o sa reusesti se ta faci auzit ,-ta !!!
Am si eu nevoie de o perere !!!

Ce e Omul ??

"Omul e o franghie intinsa intre dobitoc si supraom, o franghie peste o prapastie. E primejdios sa treci de partea cealalta, periculos sa ramai in cale, primejdios sa te uiti indarat – fior si oprire periculoasa. Ceea ce este mare in om, e ca el este o punte si nu un tel : ceea ce se poate iubi in om e ca el este o trecatoare si un povarnis."

Acesta este un exercitiu de libera exprimare, indiferent de natura ei . In fond naivitatea si puritatea expresiei raman farmecul si parfumul modului in care este exprimata .

Istoria omenirii devine tot mai mult o cursă între educaţie şi catastrofă. (H. G. Wells)