luni, 11 mai 2009

Remeber sec XI



"Ramai sa mai ciocnim o cupa


La hanul vechi de pe coclauri


Caci pentru vin si pentru tine


Mai am in sin trei pumni de aur.


Ramai sa-nmormintam tristetea


Si setea fara de-alinare


Cu vinul negru de la hanul


Din valea umbrelor fugare.




Stii tu, frumoaso, ca ulciorul


Din care bei infrigurata


E faurit din taina sfinta

Din taina unui trup de fata.

L-a faurit cindva olarul

Cel inspirat de duhul rau

Din taina unui trup de fata

Frumos si cald ca trupul tau.

Inmiresmeaza-te, frumoaso,

Ca pe-un altar de mirodenii

Cit zarea-i plina de albastru

Si lumea plina-i de vedenii

Si-atit cit drumurile vietii

Mai au pe margini bucurii

Ca miine in zadar vei bate

La porti de suflete pustii.

Iubeste-ma acum caci anii

Nebanuiti vor pune friu,

Iar clipele iubirii noastre

Se scurg ca undele pe riu.

Ca miine-om putrezi-n morminte

Uitati, nepomeniti de nimeni,

Ca miine vor veni olarii

Sa fure lut din tintirime.

Iar trupul tau care mi-e astazi

Cel mai iubit dintre limanuri

Va fi un biet ulcior din care

Vor bea drumetii pe la hanuri."






Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam


alias


Omar Khayam








Cui iubesc,




6 comentarii:

  1. Bogdan Grigoras12 mai 2009 la 12:35

    "Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!"

    Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
    Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
    Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
    Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

    Bea vin! în el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
    Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
    Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
    Trăieşte-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!

    Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
    Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
    Şi totuşi douâ zile indiferente-mi sunt:
    Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.

    Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
    Măcar dacâ-ai să termini cuvântul început?
    Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
    De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

    În parfumatul prier, când - beată de iubire -
    Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
    De m-aş gândi atuncea la rai şi mântuire,
    N-aş preţui, iubito, mai mult decât un câine.

    Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.
    Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
    Surâsurile toate. Chiar aspru-l preţuiesc.
    Nu mă certaţi. E aspru, căci, are gustul vieţii.

    Nu caut nici minciună nici adevăr viclean.
    Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu.
    Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
    Vreau să mă bucur astăzi. Mâini - poate-i prea târziu.


    Culege din viaţă tot ce-i surâs şi floare.
    Serbează orice clipă! la cupa cea mai mare!
    Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi.
    Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruti.

    Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe.
    Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe.
    Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
    Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

    Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
    "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!"
    Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
    Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

    Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! la astă seară
    Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta.
    Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea!
    Căinţa mea să fie ca bucla ta, uşoară...

    Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.
    Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
    la cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
    Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

    Ce ruşinos e timpul celui gândind amar
    Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
    Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleştar,
    Căci poate mâini cleştarul o piatră-o să-l sfărâme.

    Fă-ţi rost de vin şi-o fată cu chip de heruvim,
    - dacă heruvi există. De Rai grijă să n-ai,
    căci în afara dragei şi-a cupei - ce alt Rai
    mai dulce-i, - dacă este ceva ce Rai numim.

    Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând.
    Nepăsător destinul ne va călca-n picioare.
    Ridică-te copilă - o, cupă vrăjitoare!
    Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ!

    Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,
    În vânt mulţi ani din viaţă. Dar timpul ce-mi rămâne
    Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâne
    S-ajung din urmă viaţa pe care n-am trăit-o.

    Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
    Şi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine,
    Chiar stând într-o ruină, - mai fericit ca mine
    Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.

    În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
    "O, voi nebuni de viaţă! Voi, tineri veseli! Vinul
    Turnaţi-l iar în cupe, 'nainte ca destinul
    Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!"

    Nu mai cârti, nu geme - durerea mea! Tăcere!
    Îţi voi găsi balsamul ce vindecă şi minte!
    Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere.
    Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.

    Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,
    Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.
    Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,
    Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.

    Sfârşit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
    Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
    Cei care poartă vinul - neguţători de visuri.
    Redaţi-mă vieţii, chemări ale iubitei!

    În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,
    Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire...
    lar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat.
    - Mă tot uimesc într-una: "Ce ignorant ciudat!"

    Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
    Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
    Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
    Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

    Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei
    Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă
    Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţă
    Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.

    Nimic n-au să te-nveţe savanţii. Dar alintul
    Suav al unor gene o să te instruiască
    Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
    Căci ţărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ.

    S-au desfăcut în juru-mi, aprinşi iar trandafirii.
    Desfă-ţi şi tu simţirea în bucuria firii.
    C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă,
    Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă.

    Omar Ghiyat at-Din Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam

    RăspundețiȘtergere
  2. Superb
    Bravo Bogdane !

    Stiam io ca cineva ma intelege

    :))

    RăspundețiȘtergere
  3. . Bogdan Grigoras :12 mai 2009 la 13:06

    În astă-seară vinul mă-nvaţă-un sens mai pur:
    Cu sînge cast, de roze, paharele ni-s pline,
    Iar cupa-i modelată din închegat azur.
    Şi noaptea-i pleoapa unei lăuntrice lumine...

    RăspundețiȘtergere
  4. . Bogdan Grigoras :12 mai 2009 la 13:14

    In final permite-mi sa-ti mai scriu cateva ultime versuri!!!

    Când n-oi mai fi, cu mine se vor stinge
    şi rozele, şi vinuri parfumate.
    N-or să mai fie răsărituri de soare, nici apusuri,
    nici bucurii, nici chinuri blestemate,
    nici univers; că numai gândul să le cuprindă poate.

    Hai ca am am plecat la munca!!!

    O zi buna si ne reintalnim diseara cand ajunga acasa :))

    RăspundețiȘtergere
  5. "Nu ma cunoasteti, dar inainte de toate vreau sa va spun ceva important...Fiul dvs. e in siguranta. E aici...in Anglia. A vrut sa vada o carte.../ De ce atata drum pentru a vedea o cartea? " nu orice carte... The Rubaiyat of Omar Khayyam

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa speram ca asa o sa fie ! Adic sa afle secretul ............ poate o sa il ajut ??
    BIne o sa il ajut !
    :)

    RăspundețiȘtergere