vineri, 29 mai 2009

Stejarul


Eram in parc sub un stejar batran, dar inca falnic, citeam linistit o carte (buna de altfel). Soarele dogorea a Iulie, apa stralucea plina de viata iar florile si copacii miroseau a Mai . Ziua era spre sfarsite . Tocmai terminasem cartea si asezandu-mi in minte ultimile imagini contemplam pierdut dar inca prezent , stejarul . Nu stiu ce m-a apucat ( asta in cazul in care m-a apucat ceva ) dar mi s-a parut ca stejarul falnic incearca sub ochii mei sa infrunzeasca, sa isi arate falnicia si …………………. am zis ca sunt sub influenta cartii sau… nu stiu dar am plecat acasa . Tot drumul nu m-am gandit decat la ce vroia stejarul sa imi spuna .
Noaptea a trecut ( departe de a fi sfesnic ) si dis de dimineata am plecat cu gandul la stejarul ce vroia sa infrunzeasca iar. M-am dus direct in parc si l-am privit o zi intreaga. Se legana fericit, indesea umbra deasupra mea, dar eu tot nu pricepeam ce vrea sa spuna .
Au trecut zile multe si nopti la fel. Aproape ca uitasem de ce revin mereu sub acelasi copac si il contemplu, pana intr-o zi cand am auzit pe cineva spunand:
“- Ce stejar frumos ! Pare a fi foarte batran. Oare nu ii e dor de cel ce ia dat “viata” , de cel ce l-a plantat? “
Atunci mi-am dat seama! Stejarului ii era dor de cel sau cea sub ochii caruia a crescut. Ii era dor de privirea care il face sa infloreasca . Sa nu uitam sa privim copacii cu caldura si lumina necesara lor pentru a infrunzi si a ne da liniste si umbra .

Ca un fel de concluzie :


Si n-ar fi plans stejarul sub cerul ce-l apasa,
Nici n-ar simti durerea din rea singuratate ,
De n-ar fi fost privirea menita sa-l imbrace
In straie vrunze verzi , corane prea bogate .

Dar ei s-au dus , si acuma oare cine-o sa vina
Sa ii mai aminteasca de zestrea ce-a primit?
Si chiar de-ar veni altii sa-ncerce sa re-nvie,
Nu ar putea sa-mbrace cranga la nesfarsit .

Dar ce-a uitat stejarul, este ca frunza verde
Odata ce apare ea e sortita mortii.
Dar anul ce urmeaza, o alta frunza-apare,
Si ea se naste pura si plina de emotii.

Tot astfel, azi, stejarul care mai ieri plangea
Nefericit ca cei ce l-au plantat s-au dus,
Si-a amintit privind la frunza ce-nverzea
Ca au avut copii si cei ce l-au “nascut”
Care il vad in zestrea ce stinsa o credea.

3 comentarii:

  1. castigat e cel ce-si planteaza stejarul..nesabuit cel care il uita si de departeaza de el. norocos e cel care desi nu l-a plantat el, il pretuieste si si-l insuseste. chiar de nu-i sadit de tine eu zic ca legatura e la fel de puternica. si atat de multa dreptate ai. stejarul nostru nu-i doar pentru noi, e si pentru copiii copiilor nostrii.

    RăspundețiȘtergere
  2. bai doctore gata mi-am dat seama.Cred ca tu esti una si aceasi persoana care scrie posturile si apoi commenturile,k mi se pare fabulos sa nu inteleg nici pe unu nici pe altu.Ori sunteti gemeni ori esti TU .

    RăspundețiȘtergere
  3. comentariul lui anonim mi-a placut:)). doar ca eu am 55 de kilograme iar doctorul 90 si ;).:)).

    RăspundețiȘtergere